Bunica

grandmahug

Mă gândesc la tine aproape tot timpul, ce bine era când erai mică și stăteai cu noi. Atunci ne doream să crești, ca să ne fie mai ușor, și tu-ți doreai să crești. De ceva timp s-a împlinit dorința asta, dar parcă nu te simt cu adevărat mare, pentru mine vei fi tot timpul un copil, cel mai bine e să fii copil…

Mă gândesc la tine când fac mâncare, oare ai ce mânca, ai din ce să faci măcar un borș? Noi aici, la sat muncim să avem de toate, dar tot mai cumpărăm. Voi oare aveți bani să cumpărați atâtea? Când ai fost ultima dată nu ți-ai luat aproape nimic. De data asta să-ți iei numaidecât niște murături și borcane cu dulceață, că dacă nu e altceva, tot găsești o bucată de pâine, faci un ceai acolo și mănânci.

Ascut la radio știri, povești de tot felul, specialiști cu sfaturi și aș vrea să ți le povestesc, dar se adună tot mai multe și eu le mai uit, iar când vii, nu vreau să-ți bat capul cu prostii care eu am crezut că sunt interesante, iar tu poate demult le-ai aflat. Compiuterul vostru e mai rapid ca radioul meu și totuși, când eram noi copii, nici nu puteam visa la așa un lux ca radioul.

Când hrănesc animalele, îmi amintesc de tine, și le hrănesc cu drag, ca să-ți iei și tu când vii niște ouă, brânză, lapte, carne de pui, că altceva nu prea am… Cu ce-aș putea să te mai ajut? Ce să fac pentru tine să-ți fie viața mai frumoasă? Eu nu am bani, decât ceva strânși pentru moarte, ca să nu fiu o povară la sfârșit. De-aș avea milioane, ce m-aș bucura să-ți dau și să te ajut, să-ți fie viața mai ușoară.

Fetița mea, iartă-mă, uneori mi-e ciudă pe mine că mă gândesc atât de mult la tine, poate n-ar trebui… Ce ești Dumnezeu?

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *