De vorbă cu mine, cea de mâine…

jhfnhgAș avea atâtea de spus acum… de câte ori mi-am zis să mă trezesc la 6 dimineața, să scriu un articol sau o poezie, povestire, poveste, orice, apoi să-mi încep ziua. Am vrut să scriu inițial rutina zilei, dar n-ar fi fost corect pentru că zilele mele nu prea seamănă una cu alta. Am căutat tot timpul libertatea de a face ce vreau. Uneori aș numi această libertate ”imprevizibil” pentru că s-ar putea asocia cu prea multe tipuri de activități de la lene și somn, până la muncă din greu și nopți nedormite sau de la croșetat, până la proiecte de cercetare.

Nu știu dacă v-ați gândit vreodată la asta, eu am observat, de câteva ori chiar, că pot fi diferită de cea care am fost ieri. Și aici nu mă refer doar la migrene, sau oboseală, pofte, gât încordat, vise urâte sau ce mai poate fi diferit de la o zi la alta. Deși cu toții admitem că suntem în continuă dezvoltare, evoluție (sper), schimbare, aceasta e mai evidentă după o perioadă mai mare de timp. Ei bine, eu observ schimbările de pe o zi pe alta și se pare că între mine cea de acum și cea din trecut relațiile nu sunt tocmai bune. Cu cea din viitor… încă ne mai gândim, pentru că se transformă permanent în cea din prezent, iar cea din prezent scrie acum și are dreptate, deci hai să dăm vina pe cea din trecut și să încercăm să clarificăm niște lucruri.  Apropo, dacă mă credeți un pic sărită de pe fix, nu e nici o problemă, va avea de suferit cea din viitor, se va descurca ea cumva pentru că va fi mai deșteaptă decât mine acum :D

Eu mie îmi scriu mesaje, se aseamănă uneori cu agenda, cu lista ”to do” (de făcut). Odată, m-am culcat târziu, dar vroiam să mă scol foarte devreme să reușesc mai multe lucruri în acea zi, deși nu erau urgente (eu la urgențe reacționez din stres cu mare viteza). Așa că mi-am pus un bilețel lângă telefonul cu alarmă în care am scris ceva de genul – ”Dragă eu, te rog tare mult să nu anulezi alarma și să te scoli să te ocupi de…” Ce credeți că am făcut dimineața? cât de mult vroiam să mai dorm… am mototolit bilețelul, am anulat alarma și mi-am zis în gând că voi face aceleași treburi mult mai repede, dar după câteva ore de somn. Ei bine, dacă lenevesc, după asta mă fugăresc. Oricum, după așa experiență, nu mi-am mai scris bilețele cu sfaturi destinate eșecului.

Eu îmi scriu mesaje mie și în chat-ul de Facebook. Uneori sunt link-uri, idei, numere de telefon, rețete de murături :D chestii pe care aș vrea să le pot găsi mai ușor. Dacă sincer, le-am folosit foarte rar, ideea e că eu de astăzi, îmi pun mari speranțe în cea din viitor. Încerc să ajut cumva, lansez tot felul de idei, sfaturi, planuri, care cumva să dea roade pe viitor, iar când ajung să dau de ele, de acel ceva pus acolo din trecut, pur și simplu zic pff…, ce banal, n-am nevoie. E ca și cum cineva ți-ar da sfaturi fără ca tu să le ceri, e clar că nu le vei băga în seamă. Dar fără acest banal, nu s-ar putea produce schimbarea și imprevizibilul atât de genial din prezent.

 

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *